Speranţa şi voinţa dau aripi indestructibile!
💐😢Respectul meu îl aveți pentru totdeauna!Vă aduc un omagiu, poate întârziat,fiind prietene doar virtual scriindu-ne și scrisori reale, dar neântâlnindu-ne, am aflat de plecarea dumneavoastră la stele de pe un grup unde scriați minunate gânduri și versuri! Odihnă veșnică în pace vă doresc! Amin!
Am îndrăznit să cer…
În discuțiile cu domnul George Simion de la partidul Aur am propus ideea mea de spital…am îndrăznit!Surpriză, astăzi în parlament chiar s-a discutat despre spitale! Voi știți câte emoții am avut când i-am dat petiția mea astăzi?🦽💖🦋https://fb.watch/3ZYtbrcHjd/ Aici este linkul discursului său din palament.
Petiția mea e simplă,scrisă în pripă dar ceva de nedeneglijat….am nevoie de cât mai multe semnături pentru a atrage atenția guvernului de a construi un spital……nu unul obișnuit ci unic în țară.Bolile rare, să știți nu sunt chiar atât de rare în România, multe vieți ar fi înbunătățite măcar…căci bolile rare, în special neorogenetice nu au tratament decât paleativ(adică mișcare și hrană sănătoasă, vitamine). Aproape 1 milion de oameni au nevoie de acst spital Așadar Clik linkul petiției SEMNAȚI ȘI DISTRIBUIȚI: https://www.petitieonline.com/centru_de_recuperare_a_maladiilor_neurogenetice_rare-noi_putem?fbclid=IwAR1LWGb_ERZ5VQSs7IfGrK9TLGy_i6xLTicRrHZ52x6OvfOzD8Akd4xu1iY
Des ea întârzie 🍀🌸🦋
când simte împotrivire,
altfel înflorește chipul
și sufletul fără anotimp
și tristă amintire!
Lacrima de ghiocel
e doar pură împotrivire
care învinge și răsare,
peste ucăciune și a răului mucegăire!
Nu e nevoie nici măcar de căldură
unii nu știu că ai nevoie
pentru a fi fericit
de a îmbrățisării reale iubire.
Te lupți cu ghețuri
și frugal zâmbind,
știi că e și mâine și mâine o zi
și trebuie de aceea,
mereu primăvară să fii💖💐!
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ ೋFields_of_butterflies~AnaMaria Dămoc ೋ Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
Ultimul strop de nea
probabil de tot nu s-a dus
continuă încă lupta între
vifor și senin la apus,
dar norii spun că iarna grea
și-a scuturat deja toată mantaua!
Începe soarele, cu-n zâmbet jucăuș
să înflorească ghiocei
și iarba înverzeste,lăsând la trecut
zvârcolirea morții și tristețea tumult!
Aud și râsete mai multe
copii sunt mai jucăuși
și parcă și mugurii pomilor
plesnesc de iubire acuș-acuș!
Ca o ultimă văpaie
viața cere frigului să dea pași înapoi
să continue să crească-noi speranța
că vom abea binele înapoi!
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ ೋFields_of_butterflies~AnaMaria Dămoc ೋ Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
De două seri la geam aud concerte live…să pot adormi construiesc povești cu baritoni şi soprane…mieunat la fel de înfiorător e şi pe la voi? Dapoi în junglă la lei, cum o fi???
Eu de fapt momentan nu am nici cățel,nici pisică.Probabil simplul fapt că tot hrănesc un pisoi vagabond ce s-a lipit de familia mea ca marca de scrisoare, atrage tot mai multe pisici în curtea mea și de aici război.
Zorii vin cu teamă, pentru că siner așa străin cum e, cu doi stăpâni…sufăr să îl văd rănit.Măturăm ghemotoacele de blană de pe jos și mă aștept să-l văd cotonogit,apărând spășit și mieunând după mâncare.
Raza aceasta candida de soare
răsunând a ciripit de păsărele
o iau să-mi fie semn de primăvară,
joacă
zâmbete
re-înmugurire
si lumina pură a iubirii!
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ ೋFields_of_butterflies~AnaMaria Dămoc ೋ Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
Ce te faci când mâna ta doar golul l-a cuprins?
Mai înndrăznești să ai speranță?
Să-ți construiești din nou un vis?
Neantul să-l aduni nu poți
să te repelezi la nimicul lăsat,
psihicul ți-l torturezi în sinucideri
și uitarea să o pui negoț,
să o dai toată durerii
este imposibil.
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ ೋFields_of_butterflies~AnaMaria Dămoc ೋ Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
Anii usucă exteriorul
zgârie sufletul cu răni
acceptate să întunece cerul
ochilor odată atât de limpezi
ca puritatea din munte a izvorului!
Cu grija altora uităm seninul
și deschiderea spre zbor,
înălțarea spre divin
și că timpul e trecător!
Uităm de chipul nostru,
și-l lăsăm îngândurat, respirăm otravă
tristețea ce sterge
urma iubirii adevărate!
Doar lupta cu sine mai poate salva
stropul cel neântinat,
fără durere sau probleme ambigue
renăscându-ne povești zilnic,
asemeni aerului prima dată respirat!
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ ೋFields_of_butterflies~AnaMaria Dămoc ೋ Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
Mâna de viață aleasă e
s-o trăiești zi după zi
indiferent că e mai altfel,
cerul mai întunecat sau senin.
Tu, dator îți ești doar ție
să tinzi mereu spre mâine,
și ființa proprie să se ridice
dincolo de sine pentru veșnicie.
Fie iarnă, primăvară,vară, toamnă
strângem amintiri în palmă
și iubire, viitor si întrebări
să cauți răspunsul zilei de ieri!
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ ೋFields_of_butterflies~AnaMaria Dămoc ೋ Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
Speram din nouri durerea să alung
…să nu-mi mai frâng,
golul să nu-l mai simt!
Dar încă mă dușmănești văd
ca viscolul crunt..și plâng, din nou plâng!
